O nouă zi

Mintea ei era un abator de suflete de bebeluși, deși ea era foarte liniștită când dormea.

Visele pe care le avea făceau cercuri mari și vibrante în jurul coșmarurilor, iar operațiile pe creier făcute în faza de somn REM de către niște liliputani fistichii și imemoriali o lăsau cu o conștiință mai curată decât cearceafurile pătate fără nicio noimă de poluții afurisite.

Inima îi bătea precum aripile păsărilor colibri într-un aer tras în piept de monștri iluștri, iar gesturile neterminate din timpul zilei construiau labirinturi de tribulații în spatele unor măști purtate de chipuri fără chip.

Când se trezea dimineața, în ochi îi jucau încă fosfene, iar amintirile dedalice își făceau de-a bușilea loc prin camera îmbâcsită de atâta singurătate.

Altfel, alter ego-urile ei se jucau fără să se certe prea tare printre interstițiile din parchet.

O nouă zi o aștepta să o ia de la capătul ars de o soartă potrivnică.

 

 

Photo by Annie Spratt on Unsplash

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *